1. Metoda de evaporare a vaporilor de apă
Metoda de distilare este una dintre cele mai timpurii metode de rafinare utilizate, iar odată cu schimbările vremurilor, ustensilele folosite au fost îmbunătățite semnificativ, dar principiul este în esență același: plantele aromatice sunt puse într-un recipient de distilare, iar apoi cele înalte. -se trece în el abur la temperatură (sau condimentele și apa sunt fierte împreună), iar uleiurile esențiale care conțin componente aromatice din plantă se vor difuza în vaporii de apă pentru a forma un azeotrop de ulei și apă; Azeotropul este apoi răcit și, deoarece uleiul este insolubil în apă, se separă de apă pentru a forma uleiul esențial de care avem nevoie.
Distilarea este foarte convenabilă și nu necesită utilizarea solvenților chimici. Trandafirii, levănțica, rozmarinul, mușcatele etc., folosesc în mare parte această metodă.
2. Metoda de presare (metoda de extrudare sau metoda de presare la rece)
Prin tăiere, zdrobire, extrudare etc., apa plantei și uleiul esențial care conține componente aromatice sunt separate de materiile prime pentru a obține un amestec de apă și ulei, iar apoi uleiul și apa sunt separate prin centrifugare, filtrare și alte metode de obținere a uleiului esențial.
În trecut, această modalitate tradițională de extragere a uleiurilor esențiale era obișnuită în gospodăria medie, care nu era doar simplă și convenabilă, dar garanta și că compoziția naturală a uleiului esențial nu era distrusă în timpul procesului de extracție.
Citricele, lămâia, bergamota, teiul și alte plante își vor schimba aroma la temperatura ridicată a vaporilor de apă și nu este potrivit să se folosească distilare cu abur, așa că majoritatea folosesc această metodă.
3. Metoda de liposucție (metoda de aspirare a grăsimilor la rece)
Metoda generală este de a întinde un strat de grăsime călduță (în mare parte unt sau untură) în mai multe vase de sticlă cu fund plat (sau vase de ceramică) și de a întinde petale de flori proaspete deasupra grăsimii; și acoperiți suprafața exterioară a bazinului cu grăsime; Aceste lighene de sticlă sunt apoi stivuite una peste alta, astfel încât petalele să fie presate între două straturi de grăsime, iar uleiul lor să poată fi absorbit de grăsime. În acest fel, petalele sunt înlocuite în fiecare zi sau două. până când grăsimea este saturată. În cele din urmă, grăsimea este separată pentru a obține uleiul esențial.
Această metodă este folosită în mod obișnuit pentru a extrage uleiuri esențiale precum iasomia, trandafirul și floare de portocal.
Liposucția este o metodă străveche de extragere a uleiurilor esențiale aromatice din sudul Franței și este, de asemenea, cea mai scumpă metodă datorită cantității de muncă și timpului implicat.
4. Metoda de imersie (metoda de înmuiere cu ulei cald)
Această metodă este similară cu liposucția, dar cu o utilizare mai simplă a grăsimii lichide:
Când materialele vegetale (petale, rășini etc.) sunt introduse în ulei lichid, încălzite și păstrate la o temperatură de 60 până la 70 de grade, componentele aromatice din materiile prime sunt eliberate în uleiul lichid. Apoi uleiul lichid este filtrat și separat pentru a obține ulei esențial.
Tămâia, smirna, lemnul de santal etc. pot fi folosite în acest fel.
5. Metoda de extracție (metoda de dizolvare)
Solvenții lichizi precum alcoolul și eterul de petrol sunt complet amestecați cu materii prime vegetale, iar componentele aromatice din materiile prime, ceara vegetală, pigmenții etc. vor fi dizolvate și eliberate în solvent; Se separă apoi solventul din amestecul lichid și se obține un extract care conține componente aromatice, ceară vegetală, pigmenți etc.; În cele din urmă, extractul este purificat pentru a obține uleiul esențial.
Această metodă este adesea folosită pentru a rafina uleiurile esențiale din plante precum scorțișoara, salvie, benzoină etc.
6. Extracția „dioxid de carbon supercritic”.
Principiul este: densitatea dioxidului de carbon la presiune ridicată sau temperatură scăzută este apropiată de cea a lichidului, păstrând în același timp unele proprietăți ale gazelor obișnuite, care se numește „fluid supercritic”, care are o puternică capacitate de dizolvare. Când planta de condimente intră în contact cu ea, componentele aromatice ale plantei se dizolvă în acest fluid. Apoi, prin reducerea presiunii sau creșterea temperaturii, componentele aromatice pot fi în final separate.
